Răzvrătire

Când norii grei ţi-apasă fruntea

          Şi vânturi se izbesc în gând,

          Furtuni sălbatice trec puntea,

          Pe umeri laţi stau nori plângând.

 

          Se scurg încet lacrimi pe dealuri

          Şi-nvinse speranţele-s scrum,

          Se sting în suflet idealuri,

          Azi e delir pe-al vieţii drum…

          Şi păr albit de grija vieţii,

          Un chip cărunt de ani brăzdat,

          S-au scrijelit cumplit pomeţii

          Şi ochii nu-ţi mai râd, păcat…

          Şi gura ta nu mai grăieşte,

          Azi inima ţi-e chin şi-amar,

          Obrazul tău nu mai zâmbeşte,

          Azi chipul ţi-e ca albul var.

          Te pierzi tăcut printre fantasme,

          Azi anii dulci sunt amintire,

          Tu eşti bătrân şi vai ce basme!

Se naşte-n suflet…răzvrătire…