Nu fugi de Rai!

Nu fugi de Rai!

Cade ramul plin de rod

La pământ îngenuncheat,

Şi se teme de-un Irod,

Care vine la tăiat.

Taie pomul roditor

Cel mai rău din pădurari,

Căci îi este lui dator

Şi celor mult prea avari!

Cei mai buni sunt doborâţi

Şi se-nalţă doar cei spâni,

Nu mai ai cum să-i înfrunţi,

Vai şi-amar de cei mai buni!

Azi în lumea asta mare,

Nedreptatea este lege,

Azi nimic parcă mai pare,

De blestem să ne dezlege!

Suntem fiii descălaţaţi,

Jupuiţi şi arşi pe rug

Şi amar înlăcrimaţi

Stăm pierduţi sub a lor jug!

Nu mai este fericire,

Preamărire-ntru lumină,

Nu mai vezi azi din iubire

Mângâiere ce alină!

Astăzi omul e fugar,

Rău, hapsân, pierdut de Rai

Şi ursuz şi prea avar,

N-ai dreptatea cui s-o dai!

Luptă doar să fie sus

Şi să aibă avuţii,

Chiar nimic mai e de spus

De ei bine-i să nu ţii!

Să încerci să te desprinzi,

Să fii bun şi chiar corect,

Să nu fugi de Rai, să-l prinzi,

Când pui mâinile pe piept!