Ultima chemare

Mi-e dor de tot ce-a fost odată,

De ochii cei mai dragi pe lume,

Mă doare lacrima sărată,

Ce a căzut peste genune.

Lumina nu mai e lumină,

Când gândul se transformă-n scrum,

Speranțe stinse, fără vină,

Când toate noi, sunt vechi acum.

Mai vreau miros de flori în păr,

Strânse-n cunună peste tâmple

Și șoaptele să ți le număr,

Când golu-n suflet iar se umple.

Și mâna dulce de satin,

Să-mprăștie iubirea toată,

Iar pentru orele ce vin,

Nimic din minte să te scoată.

Căci gândurile mele line,

Se-adună în noian de vise,

Să-ți pună-n pleoapele senine,

Un semn al vorbelor promise.

Să-ți amintești spășit de mine

Și să te-ntorci din drumul tău,

Căci eu am să te-aștept și mâine,

Aceeași gură de metrou…

Un ultim rendez-vous îți dau

Aștept venirea ta înceată,

Nu lua trenul către hău,

Când calea-i încă luminată.

Mi-e dor de tine și de tot

M-a răvășit a ta plecare…

Te chem acum, cât încă pot,

Asta e ultima chemare.

Doamne, celor care mor

 
Doamne, celor care mor

Fără drept de apărare,

Mistuie-le aprig dor,

De cei răpiți de-alinare.

Doamne, celor care mor,

Mângâie-le creștetul,

Și le dă sfânt ajutor,

Celor ce-au rupt sufletul.

Doamne, celor care mor,

Fă-le dreaptă judecată,

Iară pentru toți ai lor,

Umple inima secată.

Doamne, celor care mor,

Arși, uciși, înfometați,

Fă-le zborul mai ușor,

Fă-i de toți iubiți, iertați.

Doamne, celor care mor,

În dureri, în închisori,

Fără dreptul protector,

Dă-le îngeri defensori.

Doamne, celor care mor,

Fără mamă, fără tată.

Le dă leac mântuitor,

Le dă dragostea Ta toată.

Doamne, celor care mor,

Uitați, fără lumânare,

Dă-le drum luminător,

Dă-le dulce alinare.

Doamne, celor care mor,

Pentru sfânt numele Tău,

Fă-le drumul mai usor,

Pentru tot ce-a fost mai greu.

Doamne, celor care mor,

Căci așa e omenește,

Dă-le somn nemuritor,

Și în cer îi reunește.

Vise prefăcute-n scrum

Doamne, un potop de lacrimi,

Nu a stins urgia mare

Și îngenuncheați în patimi,

Au ars vii, fără scăpare.

Vise prefăcute-n scrum,

Răni ce nu pot fi pansate;

Prea-iubiți pierduți în fum,

Idealuri condensate.

Au murit eroii tineri,

Astăzi deveniți martiri,

Ei au pus în zi de vineri,

Temelii pe amintiri.

Au lăsat adânc în suflet,

Dureri mari, mistuitoare,

Au plecat cu un regret…

De-a muri fără-apărare.

Mângâie-le, Doamne, trupul

Celor care vin la Tine,

Și întărește cu timpul,

Pe eroi, pe eroine.

Spală rănile ce dor,

Cu tămâie și cu smirnă,

Iar pentru cei care mor,

Coborâm steagul în bernă.