Vise prefăcute-n scrum

Doamne, un potop de lacrimi,

Nu a stins urgia mare

Și îngenuncheați în patimi,

Au ars vii, fără scăpare.

Vise prefăcute-n scrum,

Răni ce nu pot fi pansate;

Prea-iubiți pierduți în fum,

Idealuri condensate.

Au murit eroii tineri,

Astăzi deveniți martiri,

Ei au pus în zi de vineri,

Temelii pe amintiri.

Au lăsat adânc în suflet,

Dureri mari, mistuitoare,

Au plecat cu un regret…

De-a muri fără-apărare.

Mângâie-le, Doamne, trupul

Celor care vin la Tine,

Și întărește cu timpul,

Pe eroi, pe eroine.

Spală rănile ce dor,

Cu tămâie și cu smirnă,

Iar pentru cei care mor,

Coborâm steagul în bernă.