Poetul

            Creionul şi foaia şi-ntreaga suflare

            Poetul le-adună cu-ndemânare

            Şi mâna sa scrie muguri de gând,

            Atent visător şi versuri formând.

            Se naşte-o sudoare pe chipul cel trist,

            Dar gândul lui tânăr e optimist

            Şi pagini cu miile, o, vai, ce comoară,

            Scrise cu grijă odinioară!

            Şi tainic furat de lumea de vis,

            Se naşte o lacrimă, o stea s-a aprins

            Şi focul se stinge, se-nchide şi ochiul

Şi cade-n visare, chiar el, e poetul.